vineri, 15 octombrie 2010

O poveste superbă descoperită în... folclorul Internetului.

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. (Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. (Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)

Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. (Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil).

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: Vino, vino. Te astept. (Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita. Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.

Baiatul i-a raspuns: Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. Egoul este intotdeauna motivat: Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o. (Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).

Uimit, copacul i-a spus baiatului: Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am. (Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat).

Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani.

Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani. (Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).

Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani.

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. (Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma.

Barbatul i-a raspuns: Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte.

(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca).

Copacul a insistat: Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine.

Barbatul i-a raspuns: Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?

Copacul a exclamat: O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa.

Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.

Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor.

Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. (Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).

Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: Vino, vino, iubitul meu.

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp.

Batranul i-a raspuns: Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca.

Fericit, copacul i-a spus: Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. (Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.

(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).

vineri, 27 august 2010

Biografie Omar Khayyam

- conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, in orasul Neishabur, din privincia Khorasan, aflata in nordul Iranului
- numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam
- Khayyami = pseudonym pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul il adopta in amintirea tatalui sau care avea aceasta indeletnicire
- Isi face studiile in celebrul medreseh, colegiul din orasul sau natal.
- A fost directorul observatorului din Marv si a prezidat grupul celor opt astronomi care, in anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decat cel Gregorian, intreprins cinci secole mai tarziu.
- Moare in jurul anului 1131
- Medic si astronom official al curtii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale in domeniile matematicii si fizicii.
- Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importanta este un tratat de algebra. Al-Djabra-val Mogha-bela, trades in limbile europene inca din secolul trecut.
- O alta lucrare care s-a pastrat este un tratat asupra unor dificultati ale definitiilor lui Euclid.
- Celelalte scrieri din domeniul stiintelor sau filozofie s-au pierdut.
- In afara de Robayate, s-a mai pastrat o opera beletristica foarte pretuita in Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrat traditiilor la sarbatorirea Anului Nou la musulmani.
- A fost unul din marii umanisti ai vremii, cu vaste cunostinte in domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avand insa si largi cunostinte de filozofie mai ales din gandirea Greciei antice
- Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine araba si inseamna “patru”. Robayatul are o forma deosebita, in sensul ca versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avand rolul de a exprima idea esentiala a catrenului. Robayatul a avut la inceputul sec IX d.H. o nuanta erotica, mai apoi mistica, pentru a deveni filozofica in lirica lui Omar Khayyam

“Ulciorul” de Omar Khayyam

Rămâi să mai ciocnim o cupă

La hanul vechi de pe coclauri,

Căci pentru vin și pentru tine

Mai am în sân trei pumni de aur.

Rămâi să-nmormântăm tristețea

Și setea fără de-alinare

Cu vinul negru de la hanul

Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul

Din care bei înfrigurată

E făurit din taina sfântă,

Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul

Cel inspirat de duhul rău,

Din taina unui trup de fată

Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii,

Cât zarea-i plină de albastru

Și lumea plină-i de vedenii

Și-atât cât drumurile vieții

Mai au pe margini bucurii,

Căci mâine în zadar vei bate

La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii

Nebănuiți vor pune frâu,

Iar clipele iubirii noastre

Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om puterezi-n morminte,

Uitați, nepomeniți de nimeni,

Ca mâine vor veni olarii

Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi

Cel mai iubit dintre limanuri,

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumeții pe la hanuri.

joi, 26 august 2010

soul drops - love so special

new york alicia keys



Uuuu, New York
Uuuu, New York

Grew up in a town
That is famous as a place of movie scenes,
Noise is always loud
There are sirenes all around,
And the streets are mean
If I can make it here,
I could make it anywere,
That's what they say
Seeing my face in lights,
Or my name in marquees found down Broadway

Even if ain't all it seems
I got a pocket full of dreams

Baby I'm from New York!
Concrete jungle where dreams are made of,
There's nothing you can't do
Now you're in New York!
These streets will make you feel brand new,
Big lights will inspire you,
Hear it for New York!
(New York, New York, New York)

On the avenue,
There ain't never a curfew, ladies work so hard
Such a merlting pot
On the corner selling rock
Preachers pray to God,
Hail a gipsy cab,
Takes me down from Harlem to the Brooklyn Bridge
Versuri Alicia Keys - New york
de pe http://www.versuri.ro
Someone sleeps tonight
With a hunger for more then an empty fridge...

I'm going to make it by any means,
I got a pocket full of dreams,

Baby I'm from New York!
Concrete jungle where dreams are made of,
There's nothing you can't do
Now you're in New York!
These streets will make you feel brand new,
Big lights will inspire you,
Hear it for New York!
(New York, New York, New York)

One hand in the air for the big city,
Street lights, big dreams, all looking pretty
No place in the world that can compare
Put your lighters in the air,
Everybody say Yeah, Yeah, Yeah!

New York,
Concrete jungle where dreams are made of,
There's nothing you can't do
Now you're in New York!
These streets will make you feel brand new,
Big lights will inspire you,
Hear ït for New York!

luni, 23 august 2010

Popasuri de vacanta - Lacul Techirghiol

... se spune ca un batran tatar olog si orb pe numele de Tekir, a ajuns odata cu magarul sau din greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau bidiviu - plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se petrec acolo - ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.

duminică, 16 mai 2010

Un calif evlavios...

Un calif evlavios trăia odată în Bagdad. El avea obiceiul să se roage în fiecare dimineaţă, la un ceas anumit. Se trezea şi se ruga regulat la ceasul obişnuit. într-o dimineaţă se scăpă cu somnul şi adormi. Era în primejdie să-şi piardă ceasul rugăciunii.

Un străin întră în odaia lui de dormit şi îl trezi, grăindu-i:
-Măria Ta, scoală-te, că întîrzii de la ceasul de rugăciune!
-Şi cine eşti tu, cela ce ai venit să mă trezeşti? întrebă califul speriat.
-Sunt un om bun şi am venit să fac o faptă bună.

-Nu-mi vine a crede... Tu eşti un om cu gînduri ascunse... Şi înfăţişarea ta te arată că eşti un om rău. Nu cumva tu eşti diavolul?

-Ba da, Măria Ta, eu sunt diavolul, şi iată am venit să te trezesc la rugăciune. Prin asta vreau să arăt că şi diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, aşa de negri şi de răi cum ne cred oamenii. Noi am fost odinioară îngeri buni şi, iată, a mai rămas şi în noi ceva bun.

-Măi diavole! Mie nu-mi vine a crede spusele tale. Tu eşti un ispititor; ispitirea e meseria ta. Trebuie să fi venit aici cu ceva gînd de înşelăciune. Pe numele viului Allah (Dumnezeu), te jur să-mi spui cu ce gînduri şi planuri ai venit să mă trezeşti?

-Fiindcă m-ai jurat, iată sunt silit să-ţi spun. Apoi eu am venit aici cu un gînd de înşelăciune. De douăzeci de ani, tu te rogi regulat în fiecare dimineaţă, la un ceas anumit. Dar noi, diavolii, nu ne prea temem de această rugăciune. Rugăciunea ţi s-a făcut o datină goală. Te rogi regulat şi păcătuieşti regulat. Din rugăciunea ta lipsesc duhul, căinţa, căldura şi lacrimile. Din rugăciunea ta lipseşte puterea. Acum, căci te scăpaseşi să dormi, noi, diavolii, ne-am zis: „Omul acesta va întîrzia ceasul rugăciunii. Cînd se va trezi, îi va părea rău. De douăzeci de ani nu i s-a întîmplat aşa ceva. în inima lui se va aprinde o mare părere de rău... Va începe să se roage cu duh, cu căldură şi cu lacrimi fierbinţi de căinţă, iar noi, diavolii, de o astfel de rugăciune ne temem". Astfel judecîndu-ne - încheie diavolul - iadul mă trimise pe mine, în fuga mare, să te trezesc la rugăciunea-ţi obişnuită, ca nu cumva să te apuci a te ruga cu putere.

Acestea zicînd, diavolul se făcu nevăzut, iar califul înţelese că trebuie să-şi schimbe felul de a se ruga.

Trenul vietii

am gasit picaturile de suflet de mai jos pe facebook, vreau sa vi le daruiesc si voua, prietenilor mei; multumesc Solarris :)

Viata este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele stații si tristețe adâncă la altele.
Atunci când ne naștem și urcăm în tren, întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri, bunicii noștri, unchi, mătuși…
Din păcate, adevărul este altul:
Ei coboară la o stație și ne lasă pe noi fără dragostea și atașamentul lor, fără prietenia și compania lor.
E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un loc important în călătoria noastră.
E vorba de frații noștri, prietenii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim.
Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.
Alții găsesc numai tristețe pe parcursul călătoriei.
Și mai există și alții în tren, care sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasă în urma lor, când coboară, un dor veșnic…
Unii urcă și coboară, iar noi abia i-am observat.
Ne miră faptul că unii călători, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon și ne lasă singuri.
Bineînteles, ne străduim să-i găsim și ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor.
Din păcate, uneori nu ne putem așeza lângă ei deoarece locul este deja ocupat.
Nu face nimic, așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe și despărțiri uneori chiar fără întoarcere.
Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil, cu nădejde în Dumnezeu – „Prietenul” Cel mai fidel.
Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi și să căutăm ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei.
Să ne aducem aminte că, în oricare etapă a călătoriei, poate exista un tovarăș de-al nostru care să ezite și care probabil are nevoie de înțelegerea noastră.
La rândul nostru, și noi vom șovăi de multe ori și vom avea nevoie să fim susținuți.
Misterul cel mare al călătoriei este că nu știm când vom coborî definitiv din tren și nici când vor coborî tovarășii noștri de călătorie, nici măcar cei ce sunt chiar alături de noi…!
Nu va fi chiar usoară coborârea.
Despărțirea de câtiva prieteni pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă.
Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.
Dar am speranța că, odată și odată, voi ajunge în gara centrală și am senzația că am să-i văd pe toți cei dragi ai mei sosind acolo, încărcăți cu bagaje pe care nu le aveau la urcarea în tren.
Ceea ce mă face fericit este gândul că și eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor și în creșterea valorii acestora.

Dragi prieteni, să ne străduim să avem o călătorie bună pentru ca la sfârșit să putem spune că a meritat osteneala.
Să încercăm să lăsăm după noi, când coborâm, amintiri frumoase celor care își continuă călătoria.

Celor care sunt parte a trenului meu le doresc:
Călătorie binecuvântată!

sâmbătă, 8 mai 2010

Putere si curaj

Putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

autor necunoscut

marți, 20 aprilie 2010

Maretia omului - Blaise Pascal

Ce himerã mai este si acest om? Ce noutate, ce monstru, ce
haos, ce îngrãmãdire de contradictii?! Judecãtor al tuturor lucrurilor;
imbecil vierme de pãmânt; depozitar al adevãrului;
îngrãmãdire de incertitudine si de eroare; mãrire si lepãdãturã
a universului. Dacã se laudã, eu îl cobor; de se coboarã, îl laud
si-l contrazic mereu pânã ce reuseste sã înteleagã cã este un
monstru de neînteles…
Omul este asa de mare, încât mãretia lui reiese si din aceea
cã el se stie nenorocit.
Un copac nu se stie nenorocit. Este adevãrat cã sã te vezi nenorocit
înseamnã sã fii cu adevãrat; dar înseamnã si cã esti mare
dacã stii cã esti nenorocit. Astfel, toate nenorocirile omului dovedesc
mãretia sa. Sunt niste nenorociri de mare senior, de rege
deposedat…
Omul nu este decât o trestie, cea mai slabã din naturã; dar
este o trestie cugetãtoare. Nu trebuie ca întregul univers sã se
înarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picãturã de apã e destul ca
sã-l ucidã. Însã în cazul în care universul l-ar strivi, omul ar fi
încã mai nobil decât ceea ce-l ucide; pentru cã el stie cã moare;
iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers
nu-l cunoaste. (B. Pascal, Scrieri alese)

luni, 5 aprilie 2010

Naturaleţe si simplitate

Naturaleţe si simplitate
Elena Otînjac


Iisus a ajuns la Templu în braţele Mamei sale. Nimeni nu i-a observat. Şi-au aşteptat rîndul la fel ca toţi ceilalţi. Toată viaţa Mariei a fost pătrunsă de o profundă simplitate. Ea a trecut neobservată asemeni oricărei femei din poporul ei. Simplitatea este o manifestare a umilinţei. Simplitatea cere claritate, dreaptă intenţie, transparenţă care să ne împiedice să avem o viaţă dublă, să slujim la doi stăpîni: lui Dumnezeu şi nouă înşine (orgoliului nostru, ambiţiilor noastre, falselor păreri despre noi).

Simplitatea necesită o puternică voinţă care să se opună tendinţelor dezordonate ale unei vieţi bazate exclusiv pe senzualitatea simţurilor. Sufletul simplu apreciază lucrurile personale şi evenimentele prin prisma bunului simţ, nu pe impresiile de moment. Simplitatea este o consecinţă şi o caracteristică a „copilăriei spirituale” la care ne îndeamnă Dumnezeu. „Adevărat vă spun: dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi asemeni copiilor nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”.

Dincolo de atitudinile căutate, teatrale, dornice să atragă atenţia, Dumnezeu vede în profunzimea sufletului nostru dincolo de pojghiţa falsă a aparenţelor. În munca noastră de autodesăvîrşire trebuie să avem curajul şi luciditatea de a ne recunoaşte aşa cum sîntem în realitate, să acceptăm propriile limite. Te poţi ascunde faţă de oricine, poţi adopta false atitudini, poţi minţi, înşela, calomnia. Doar pe Dumnezeu nu Îl poţi înşela. El vede tot. Ştie tot. El este singurul care ne poate ajuta să ne învingem defectele, să ne depăşim limitările. Însăşi rugăciunea noastră trebuie să fie simplă fiindcă Dumnezeu ne cunoaşte necesităţile.

Simplu este acela care se poartă şi vorbeşte în armonie cu ceea ce gîndeşte şi doreşte, care este autentic în relaţiile cu ceilalţi tocmai datorită acestui acord armonios între gînd, cuvînt şi faptă. În viaţa de zi cu zi, complicaţiile mentale şi sufleteşti creează obstacole în relaţiile cu ceilalţi. Deşi sînt minunate virtuţi, simplitatea şi naturaleţea devin dificile din cauza trufiei care ne determină să ne inventăm calităţi sau să avem păreri exagerate despre calităţile noastre şi să ne străduim să arătăm că sîntem superiori celorlalţi. Deseori ne complicăm viaţa neacceptîndu ne aşa cum sîntem sau luîndu ne prea în serios. Trufia ne poate face să vorbim prea mult despre noi înşine, să ne gîndim exclusiv la problemele noastre sau să căutăm să atragem atenţia asupra noastră inventînd boli inexistente, bucurii sau tristeţi care nu corespund stării noastre sufleteşti reale. Afectarea, ipocrizia, minciuna, falsa smerenie se opun simplităţii şi prieteniei făcînd dificilă convieţuirea noastră alături şi împreună cu ceilalţi. Simplitatea pe care ne învaţă Iisus să o manifestăm nu este doar ingenuitate. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi aşadar înţelepţi ca şerpii şi blînzi ca porumbeii” (Matei, 10).

Trebuie să trecem prin viaţa noastră şi a celorlalţi cu aceste două virtuţi: simplitatea şi prudenţa care se susţin şi se perfecţionează în acelaşi timp una pe alta.

Simplitatea şi prudenţa vor putea astfel domina impresiile de moment, confuzia simţurilor, complexele noastre îndreptîndu ne viaţa către o calmă împlinire.

vineri, 2 aprilie 2010

Psalmul 50 al lui David

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, si dupre multimea indurarilor tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand te vei judeca tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii tale ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu issop, si ma voiu curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voiu albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada dela fata ta, si Duhul tau cel Sfant nu lua dela mine. Da mie bucuria mantuirii tale, si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pre cei fara de lege caile tale, si cei necinstitori la tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda ta. Ca de-ai fi voit jertfa, as fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptatii, prinosul si arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tau vitei.












“Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, strig catre Tine: Scoate din stricaciune viata mea!”

Vinerea Patimilor + predica Sfantului Ioan Gura de Aur

Cuvant la Sfanta si Marea Vineri

"Parintele Meu, de este cu putinta, treci de la Mine paharul acesta; insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti." (Matei 26, 39)

Eu cred ca multi se intreaba pentru ce Hristos a grait aceste cuvinte; si cei necredinciosi vor ras­talmaci aceste cuvinte, spre a intinde cursa frati­lor nostri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atat navalirea acelora sa o respingem, cat si pe fratii nostri sai scapam de neliniste si de stramtoare, sa observam aceste cuvinte mai de aproape, sa ne oprim la talcuirea acestui loc si sa patrundem in intelesul lui cel adanc.



Caci citirea si audierea cu­vintelor nu ajuta la nimic, daca ele nu se si pricep inca si vistiernicul acela al imparatesei Candakiei citea, dar cat ii lipsea ucenicul lui Hristos, care sa-i talcuiasca cele citite, el nu intelegea. Ca nu acelasi lucru sa vi se intample si voua, fiti cu bagare de seama la cuvintele noastre, atintiti-va priceperea voastra si primiti cuvantarea mea cu suflet plin de luare aminte si ravnitor. Ochiul vostru sa se uite cu agerime, duhul vostru sa fie atintit si sufletul vostru sa se curateasca de toate grijile cele pamantesti, pen­tru ca noi sa nu aruncam cuvantul lui Dumnezeu in spini, nici pe piatra si nici pe cale, ci sa cultivam un ogor gras si roditor, spre dobandirea unui se­ceris bogat.



Daca veti asculta cuvintele mele asa, veti inlesni lucrarea mea, iar voi insiva fara osteneala veti afla cele despre va vorbesc. Ce zice lo­cul din Biblie, care astazi ne preocupa ? "Parinte, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta".



Ce va sa zica el cu aceasta ? Noi trebuie sa dam inte­lesul cuvintelor, inainte de a le talcui mai departe. Asadar, ce voieste el sa zica ? Voieste sa zica: "Pa­rinte, de este cu putinta, treaca de la mine".



Ce zici tu ? Prin urmare, nu stia El, oare, de este aceasta cu putinta sau nu ? Cine cuteaza a adeveri aceasta de­spre Hristos, macar ca cuvintele par a insemna aceas­ta ? insa nu trebuie sa ne agatam de un cuvant, ci sa patrundem in intelesul, in scopul celui ce vor­beste, sa invatam a cunoaste pricina si timpul grairii sale, si toate acestea a le combina, spre a desco­peri intelesul cel ascuns. Dar cum putea intelepciu­nea cea vesnica si negraita, cum putea Cel ce cu­noaste pe Tatal, precum Tatal cunoaste pe Fiul, cum se putea ca Acesta sa nu stie de trebuie a pa­timi sau nu? O astfel de stiinta, ca cineva trebuie a patimi, negresit, nu este mai insemnata si mai inalta decat stiinta intelepciunii celei launtrice si a firii lui Dumnezeu, pe care numai singur Fiul le cunoaste cu desavarsire. El zice asa: "Precum Tatal Ma cunoaste pe Mine, si Eu cunosc pe Tatal" (In.10, 15). Dar ce vorbesc eu despre Unul-Nascut Fiu al lui Dumnezeu ? Chiar profetilor nu le era necunoscut, de trebuia sa patimeasca Iisus sau nu, ci ei au spus mai inainte, foarte lamurit si hotarat, ca aceasta trebuia sa se intample cu toata siguranta. Ei au stiut si au predicat ca Hristos va fi rastignit, pentru ce se va face aceasta si ce binecuvantare va curge de aici pentru omenire, ca El se va ingropa, dar va invia; a stiut vanzarea Iudei, judecata cea ne­dreapta si celelalte, toate acestea descriindu-le in­tocmai. Si Acela care a trimis pe profeti si le-a po­runcit sa vesteasca toate acestea, El insusi sa nu le fi stiut oare ? Ce om cu judecata va zice aceasta ? Asadar, tu vezi ca acele cuvinte nu trebuie cineva sa le inteleaga cu usurinta.



Dar nu numai partea aceasta dintai a cuvintelor acelora da de gandit, ci si graiurile urmatoare, inca si mai mult. El zice: "De este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta". Asadar, se pare ca nu nu­mai ca nu stia de este aceasta cu putinta sau nu, ci pare inca a se feri de moartea cea de pe cruce. Caci cuvintele Sale par a avea acest inteles: "De este iertat, as voi sa scap de cruce si de moarte". Si cu toate acestea, cand Petru, capetenia Apostolilor, zi­sese lui Hristos: "Milostiv fii Tie, Doamne, sa nu fie Tie una ca aceea, ca sa fii omorat" (Mt. 16, 22), El 1-a mustrat cu cuvinte foarte aspre, zicandu-i: "Du-te de aici, satano, ca sminteala imi esti; ca nu cugeti cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor" (Mt. 16, 23).



Nu demult, Hristos fericise pe Petru pentru marturisirea lui (Mt. 16, 17), iara gandirea de a nu fi rastignit I se paruse Lui asa de nebuneasca, incat pe Apostolul, pe care il fericise si caruia ii daduse cheile imparatiei cerului, acum il numeste Satana, caci a zis: "Milostiv fii Tie, Doam­ne, si sa nu se intample Tie moarte pe cruce". Cum oare sa nu voiasca acum a fi rastignit Acela, care asa de tare mustrase pe ucenicul Sau si asa de as­pru il infruntase, pentru ca ii zisese: "Sa nu te ras­tignesti?". Si cum putuse El, in pilda despre pasto­rul cel bun, sa puna ca o fapta buna, de capetenie, moartea Sa pentru oi ? El a zis asa: "Eu sunt pas­torul cel bun; iara pastorul cel bun isi pune viata pentru oi" (In. 10, 11).



Si apoi adauga la aceasta: "Iara naimitul, care nu este pastor, lasa oile si fuge, cand vede lupul venind". Daca insusirea pastorului cel bun este de a-si pune viata, precum insusirea namitului este "de a nu face aceasta, apoi cum pu­tea tocmai Cel ce S-a numit pe Sine pastor bun sa se roage a scapa de moarte? Cum a putut El sa zica: "Eu [sufletul] de la Mine insumi il pun" (In. 10, 18)? Daca pui tu sufletul tau propriu, de buna voie, cum poti ruga pe altul sa te apere de moar­te ? inca si in alt loc zice Hristos: "Pentru aceasta Tatal Ma iubeste, ca Eu imi pun sufletul Meu, ca iarasi sa-1 iau" (In. 10, 17). Iara daca El nu voieste a se rastigni, ci se fereste si roaga de aceasta pe Tatal, apoi tocmai pentru aceasta, cum poate el sa fie iubit de Tatal ?



Dragostea purcede tocmai din conglasuirea vointelor. Si daca Hristos nu ar fi voit sa se rastigneasca, cum putea Pavel sa zica: "Um­blati intru dragoste, precum si Hristos v-a iubit pe voi si S-a dat pe Sine la moarte pentru noi" (Efes.5, 2)? Insusi Hristos zice ca El voieste sa se rastigneasca: "Parinte venit-a ceasul, preamareste pe Fiul Tau" (In. 17, 1). Prin preamarire intelege El rastignirea. Daca El altadata ruga moartea de la Ta­tal, cum de se fereste El acum de dansa ? Iara cum ca prin preamarire intelege El rastignirea, asculta ce zice de aceasta Evanghelistul Ioan: "inca nu era Duh Sfant, ca inca nu se preamarise Hristos" (In. 7, 39). intelesul acestor cuvinte este acesta: Harul lui Dumnezeu nu se daduse, caci mania lui Dum­nezeu nu se ridicase deasupra oamenilor si Hristos nu mersese inca la moartea cea de pe cruce. Adica crucea a starpit mania lui Dumnezeu asupra oame­nilor, a lucrat impacarea, a prefacut pamantul in cer, a unit pe oameni cu ingerii, a daramat taria mortii, a surpat puterea diavolului, a starpit puterea paca­tului, a eliberat lumea din ratacire, a reintors ade­varul, a speriat duhurile cele rele, a daramat capistele idolesti, a rasturnat jertfelnicele lor, a manat fumul jertfelor, a sadit fapta cea buna si a intemeiat bisericile.



Crucea este vointa Tatalui, cinstea Fiului, bucuria Sfantului Duh, dar si marirea Sfantului Pavel, care zice: "Sa nu fie mie a ma lauda, fara nu­mai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos" (Gal. 6, 14).



Crucea este mai luminoasa decat soarele si mai stralucita decat razele soarelui. Chiar de s-ar intuneca soarele, crucea totusi straluceste; si soare­le se intuneca, pentru ca se covarseste de sclipirea crucii. Crucea a rupt zapisul ce era asupra noastra (Col. 2, 14), a nimicit temnita mortii si ne-a dat cea mai desavarsita dovada de dragoste a lui Dumne­zeu: "Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul-Nascut Fiul sau L-a dat, ca tot cel ce crede in El sa nu piara" (In. 3, 16). Si Pavel zice: "Fiind noi vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu prin moar­tea Fiului Sau" (Rom. 5, 10).



Crucea este o tarie nebiruita, o pavaza neinvinsa, siguranta bogatilor, norocirea saracilor, ocrotirea celor prigoniti, inar­marea celor napaditi, liberarea de patimi, temelia faptei celei bune, semnul cel marit si minunat. Cru­cea iarasi a deschis raiul, a varat intr-insul pe tal­harul si a introdus in cer neamul omenesc, care era aproape sa se prapadeasca, nici macar de pa­mant nefiind vrednic. Asa de multe bunatati ni s-au impartasit si ni se vor impartasi prin cruce, si Hristos sa nu fi voit sa se rastigneasca ! Spune-mi, cine ar putea adeveri aceasta ? Iara daca El, intr-adevar, n-ar fi voit sa se rastigneasca, cine 1-ar fi silit, cine 1-ar fi nevoit ? Pentru ce oare a trimis El inainte pe Profeti, ca sa prevesteasca ca El se va rastigni, si ca El voieste aceasta; pentru ce i-a trimis inainte, daca El nu voia sa patimeasca ? Si pentru ce a numit el crucea "pahar", daca nu avea placere de dansa? Caci prin aceste cuvinte El arata cat de mult do­reste crucea. Adica precum cel insetat pofteste un pahar, tot asa dorea El rastignirea. De aceea a zis El: "Eu doar am dorit sa mananc cu voi aceste pasti" (Le. 22, 15). Si El a zis aceasta nu fara temei, ci pen­tru ca dupa cina il astepta rastignirea.



Deci cum putea Acela, care numise rastignirea preamarire si pedepsise pe Apostolul Sau pentru ca voia sa-L opreasca de la moarte, cum putea Acela, care prin pilda pastorului celui bun aratase lamurit ca va merge la moarte pentru oile Sale, care decla­rase ca avea asa mare dor de dansa si ca se duce la moarte de buna voie, cum putea El sa se roage ca sa nu-1 atinga moartea ? Daca El insusi n-ar fi voit sa moara, nu s-ar fi putut oare impiedica vraj­masii Lui de la prigonirea lor ? Dar tu vezi ca El de buna voie merge intru intampinarea lor. Si cand ei L-au intalnit. El i-a intrebat: "Pe cine cautati!". Ei I-au raspuns : pe Iisus. Si El a zis catre dansii: "Eu sunt"; atunci ei s-au ferit si au cazut la pamant (In. 17, 4-6). Asadar, dupa ce El mai intai i-a lovit cu orbire si le-a aratat ca El putea scapa, atunci S-a predat pe Sine lor, pentru ca tu sa vezi ca nu prin sila sau de nevoie, sau prin puterea prigonitorilor Sai, ci de buna voie si nesilit a rabdat acestea, pre­cum cu mult mai inainte se hotarase. Pentru aceea profetii au fost trimisi inainte, pentru aceea patri­arhii au prevestit aceasta si pentru aceea crucea cu mult mai inainte a fost aratata si preinchipuita, prin cuvinte si prin fapte.



Cu toate acestea, ceea ce acum urmeaza in cu­vintele lui Hristos, ne pune pe ganduri si mai mult. Adica, dupa ce Hristos a zis: "De este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta", El adauga: "insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti". Aici, chiar dupa litera, se intalnesc doua vointe. Tatal voind ca El sa fie rastignit, iara El nu. Noi vedem in toate celelalte locuri ale Sfintei Scripturi ca Hris­tos de-a pururea voieste la fel cu Tatal, de-a pu­rurea este in conglasuire cu Dansul. Caci cand El zice: "Parinte, pazeste-i pe dansii, ca sa fie una, pre­cum si Noi una suntem" (In. 17, 11), El cu aceasta nu zice alta decat ca vointa Tatalui si a Fiului sunt cu desavarsire asemenea. Si cand zice: "Graiurile, care Eu le graiesc, nu de la Mine le graiesc, ci Tatal este Cel ce graieste intru Mine" (In. 14, 11), iar prin aceasta arata aceeasi. Cand zice: "Eu de la Mine insumi nu am venit" (In. 7, 28) si: "Nu pot Eu sa fac de la Mine nimic" (In. 5, 30), El nu voieste sa zica ca n-are putere la aceasta, ci voieste a arata la­murit ca in vorbele, faptele si in toate lucrurile voia Lui si a Tatalui sunt cu desavarsire deopotriva.



Caci cuvintele: "Eu nu graiesc de la Mine" arata nu lip­sa de putere, ci conglasuirea lui cu Tatal. De unde insa vine ca El acum zice: "Nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti"; pentru ce oare Mantuitorul lumii zice asa ? Va rog sa fiti cu mare bagare de sea­ma. Era foarte greu de a crede in intruparea Fiului lui Dumnezeu. Aceasta covarsire a iubirii Sale de oameni si marimea pogorarii Sale erau inspaiman­tatoare, cerandu-se multe dovezi pentru ca ele sa fie socotite adevarate. Caci gandeste, numai, ce va sa zica a auzi si a afla ca Dumnezeu cel negrait si netrecator, care nu se poate cuprinde cu mintea, nu se poate vedea cu ochii si nu se poate pipai, Acela "in mana caruia sunt marginile pamantului" (Ps. 94, 4), care "cauta spre pamant si-1 face a se cutremura, Cel ce se atinge de munti si ei fumega" (Ps. 103, 32), a carui stralucire, chiar cand ei se po­goara, nu o pot suporta heruvimii, ci isi acopera fetele cu aripele lor, ca Acesta care este cu mult mai inalt decat toate gandurile si decat toate cu­getele, intrecandu-i pe ingeri, pe Arhangheli si pe toate puterile ceresti, sa voiasca a se face om si sa primeasca trupul cel format din pulbere, sa intre in pantecele fecioarei si sa petreaca acolo noua luni, a se adapa la pieptul ei si a suferi toate intampla­rile omenesti - nu este oare aceasta de cea mai mare mirare ? Iara pentru ca ceea ce avea sa faca era atat de miraculos si neobisnuit, incat multi n-ar fi putut crede, de aceea Dumnezeu a trimis mai in­tai pe profeti ca sa prevesteasca aceasta; si a pro­fetit inca Patriarhul Iacov, cand a zis: "Din vlastare fiul meu te-ai inaltat, te-ai culcat si ai adormit ca un leu" (Fac. 49. 9). inca si Isaia a zis despre Dan­sul; "Iata fecioara va zamisli si va naste fiu, si se va chema numele lui Emanoil" (is. 7, 14). Si in alt loc zice el: "Vazutu-1-am ca un prunc si ca o radacina pe pamant insetat" (is. 53, 2). inca si David a vor­bit despre venirea Lui in trup prin cuvintele: "Pogori-se-va ca ploaia pe lana si ca picatura ce cad pe pamant" (Ps. 72, 6), pentru ca El a intrat in pan­tecele mumei sale fara a fi fost bagat in seama si fara vuiet.



Insa toate aceste prevestiri ale inomenirii Sale nu erau inca de ajuns, ci pentru ca El sa fie socotit om cu adevarat, s-a supus la toate cele omenesti. De aceea nu s-a infatisat El deodata ca om crescut, ci s-a nascut si s-a nutrit de muma-Sa, a crescut si a sporit, pentru ca prin toate acestea sa fie crezuta omenirea Lui cea adevarata. Ba inca nu s-a oprit la aceasta dovada, ci a suferit cu trupul Sau toate slabiciunile firii omenesti, a insetat si a flamanzit, a dormit si a ostenit, ba a mers si la cruce si a pa­timit atat de mult, pe cat poate vreun om patimi.



De aceea a cazut de pe fata Lui sudoarea ca pica­turile de sange, pentru aceea s-a intristat si s-a des­curajat. Deci, precum El flamanzea si ostenea, dor­mea si manca si bea, tot asa si pregeta a muri, si prin aceasta a aratat adevarata Sa omenire; caci dra­gostea catre viata este sadita in firea omeneasca. Asadar, spre a arata ca trupul, pe care El 1-a luat, nu este nalucire, nici parere, de aceea El a pus la iveala inaintea noastra patimile Sale.



Acesta este un temei. Afara de aceasta, pot sa va mai aduc si un altul, care este tot asa de insemnat; care este acesta ? Hristos a voit sa invete pe oa­meni toate faptele cele bune. Iara cine voieste sa dea invatatura dreapta, trebuie sa invete nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Aceasta este invatarea cea mai buna. Cand carmaciul sta langa invatacelul sau, aratandu-i cum sa tina carma, uneste vorba cu exemplul; el nu numai vorbeste, nici numai lu­creaza, ci le uneste amandoua. La fel face si zida­rul. Pune pe invatacelul sau langa sine si ii arata, prin cuvant si prin fapta, cum trebuie sa zideasca. Tot asa fac si ceilalti mesteri, invatarea si exemplul sunt pretutindeni legate la un loc. Deci, fiindca Hris­tos a venit ca sa ne invete toate faptele cele bune, de aceea El invata ce trebuie a face si totodata si El insusi facea; caci El zice asa: "Cine va face si va invata asa, acela mare se va chema intru imparatia cerului" (Ml. 5, 19).



Iata, El voia ca noi sa fim sme­riti si blanzi, si a invatat aceasta cu cuvintele, insa El a invatat aceasta si prin faptele Sale, caci dupa ce a zis: "Fericiti cei saraci cu duhul, fericiti cei blanzi" (Mt. 5, 3-4), a aratat prin faptele Sale cum trebuie a implini aceasta datorie. El a luat fota, s-a incins cu dansa si a spalat picioarele ucenicilor Sai (In. 13, 4-5). Ce a putut sa fie asemenea acestei smerenii? Asadar, El a invatat aceasta fapta buna nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta. Tot asa a aratat El cu fap­ta blandetea si paciuirea Sa. Cum? El a fost lovit peste fata de sluga arhiereului, dar zis numai atata: "De am grait rau, marturiseste de rau, iara de am grait bine, de ce Ma bati ?" (In. 18, 23).



El a porun­cit a ne ruga pentru vrajmasi, dar iarasi ne-a in­vatat si aceasta prin faptele sale. Caci cand spanzu­ra pe cruce, a zis: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Le. 23, 34). Asadar, precum El ne-a porun­cit noua sa ne rugam pentru vrajmasi, asa s-a rugat si El insusi, macar ca si fara de aceasta El putea sa-i ierte, prin propria Sa putere.



Iarasi a poruncit El sa facem bine celor ce ne urasc, sa binecuvan­tam pe cei ce ne clevetesc. Si aceasta a facut-o cu fapta, izgonind demonii din iudei, macar ca ei il huleau, ca si cum ar fi El insusi cuprins de demon. El gramadea binefacerile asupra prigonitorilor Sai si a introdus in imparatia cerului pe cei ce au voit sa-L rastigneasca. Mai departe zice El catre ucenicii Sai: "Sa nu purtati la branele voastre nici aur, nici argint, nici arama" (Mt. 10, 9); si El a implinit si aceasta, precum singur zice despre Sine: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi, iara Fiul Omu­lui nu are uncie sa-Si plece capul" (Mt. 8, 20).



El ne-a invatat si cum sa ne rugam. Apostolii au zis catre Dansul: "Doamne, invata-ne sa ne rugam" (Lc. 11, 1); si de aceea El insusi se ruga, pentru Ca ei sa invete de la Dansul a se ruga. El insa trebuia sa le arate lor nu numai ca trebuia a se ruga, ci inca si cum sa se roage. De aceea, El le-a dat si formula ru­gaciunii: "Tatal nostru, carele esti in ceruri" si cele­lalte. Fiindca El ne-a poruncit a ne ruga: "si nu ne duce in ispita", adica in primejdie, ne invata aceas­ta insusi si cu fapta, cand zice: "Parinte de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta", prin care invata pe toti credinciosii a nu se arunca singuri in primejdii, ci a astepta napadirea vrajmasilor, iar atunci a arata toata barbatia. Ei nu trebuie a se gra­bi insisi si a se expune primejdiei.



Asadar, fiindca El voia sa invete pe ucenicii Sai a se ruga, se roaga si El insusi, dupa firea Sa cea omeneasca, nu insa dupa cea dumnezeieasca. Iara ca om s-a rugat El, pentru ca sa ne invete ca tre­buie sa ne rugam pentru izbavirea noastra din primejdii. Iara daca izbavirea noastra va fi cu neputinta, atunci sa respectam hotararea cea dumnezeieasca. De aceea a zis El: "insa nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu". Aceasta nu trebuie a se intelege ca si cum El ar avea alta vointa decat Tatal; si cuvintele acestea trebuie sa fie invatatura pentru oameni, ca ei, chiar cand sunt in necaz si in primejdie, cand tremura si nu le place a muri, to­tusi trebuie sa supuna vointa lor vointei Lui Dum­nezeu. Pavel stia aceasta si a si implinit-o. El a rugat pe Domnul ca sa departeze ispitele de la dansul si a zis: "De trei ori pe Domnul am rugat" (II Cor. 12, 8), dar fiindca aceasta nu era voia Domnului, el a adaugat: "de aceea binevoiesc intru neputinta, in nevoi si in prigonire" (II Cor: 12, 10). Voiesc sa va spun aceasta mai lamurit.



Pavel era inconjurat de multe primejdii si s-a rugat ca sa se mantuiasca de dansele. Dar a auzit cum Dumnezeu i-a zis: "Des­tul iti este harul Meu, ca puterea Mea intru neputinte se savarseste" (II Cor. 11, 9); si dupa aceea el a stiut care era voia lui Dumnezeu, supunandu-si voia sa voii lui Dumnezeu.



Asadar, Hristos amandoua acestea ne-a invatat prin rugaciunea Sa, sa nu ne aruncam insine in primejdii, ci sa ne rugam pentru departarea pri­mejdiei. Daca ea totusi ne-a ajuns, sa o intampi­nam cu barbatie si cu rabdare si sa supunem vo­inta noastra vointei lui Dumnezeu. Deci, stiind noi acestea, sa ne rugam, ca sa nu cadem in ispita: iara daca am cazut in ea, sa cerem de la Dumnezeu rabdare si putere si totdeauna sa supunem vointa noastra vointei Lui. Atunci vom petrece viata aceas­ta de acum in liniste si vom dobandi bunatatile cele viitoare; carora fie sa ne invrednicim prin ha­rul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se cuvine lauda, acum si pururea si in vecii veci­lor ! Amin



Sfantul Ioan Gura de Aur




*
*
*
*

Sfânta Treime

Sfanta Treime



Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:


- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta ?


- Fiul meu, ii raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. Insa, ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam.


Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa, oamenii mandri pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie, insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.



"Nadejdea mea este Tatal,

Scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Duhul Sfant.

Treime Sfanta, marire Tie!”"

joi, 1 aprilie 2010

CE AUDE UNICORNUL

CE AUDE UNICORNUL
de Lucian Blaga

Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.

Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.

Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.

Prin vuietul timpului
glasul nimicului.

Prin zvonul eonului
bocetul omului.

(Lucian Blaga, vol. Poemele luminii)

Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”.
Tânărul cântă:
“Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”.
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”

marți, 23 martie 2010

Phoenix - Preludiu (lasă, lasă)

Phoenix - Preludiu (lasă, lasă)
Artist: Phoenix

Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică

Lasă, lasă, lasă,
Las-o focului de casă,
Las-o singură acasă,
Ca să...

Lasă asta, lasă aia,
Lasă cloara, lasă oaia,
Las-o şi pe măgăoaia,
Ca să...

Lasă-l suflete, pe Manix,
Pe Otilia şi pe Felix...
Vino să-l asculţi pe Phoenix,
Ca să...

Lasă fracu, lasă roba
Primeneşte-ţi garderoba
Lasă să se-audă toba,
Ca să...

Lasă zaru', lasă tabla
Tra-la-la-la lasă rabla
Să înceapă cantefabula!
Ca să...

Să auzi ce zice vioara,
Cum se tânguie mioara,
Inima şi inimioara!
Ooof, of...

Că pre zimbri şi pe vulturi,
E un colb dintru-nceputuri
Şi-atâta praf de fluturi
Mov, mov

Şi o pasăre măiastră
Ce-ar voi să-l agrăiască
Într-o lïmbă păsărească,
Pre om!

sâmbătă, 20 martie 2010

invaţă...

- Cine te-a învăţat toate astea, doctore?
Răspunsul a venit imediat:
- Suferinţa.

(Albert Camus, Ciuma)

tot Shakespeare...

"Noroc de cei
Ce-mbină bine chibzuieli şi patimi
Incât nu sunt sub mâna Soartei fluier
Din care cântă ea cum vrea. Dă-mi insul
Neînrobit de patimi, şi-am să-l port
În inimă, în miezul inimii,
Precum te port..."

(Hamlet către prietenul său Horatio)


Mare noroc, într-adevăr..
Sau poate nu e doar noroc,

“Faptul de a ne putea stăpâni, de a face faţă furtunilor emoţionale care ne sunt scoase în cale de către Soartă şi de a nu deveni înrobiţi de patimi a fost lăudat ca o adevărată virtute încă de pe vremea lui Platon. În greaca veche, acest lucru se numea sophrosyne “grija şi inteligenţa de a-ţi conduce viaţa, echilibru şi înţelepciune” aşa cum avea să traducă Page DuBois, specialist în greacă.
Scopul este echilibrul şi nu o îndepărtare a emoţiilor: fiecare sentiment în parte are valoarea şi semnificaţia lui.
O viaţă lipsită de pasiune ar fi o plictiseală pe vastul tărâm al neutralităţii şi o izolare faţă de bogăţia vieţii însăşi.
Stăpânirea emoţiilor tulburătoare este cheia împăcării cu viaţa emoţională, extremele – emoţiile prea intense sau de prea lungă durată – ne subminează echilibrul.
Ar fi multe de spus în privinţa unei contribuţii constructive a suferinţei la viaţa creatoare şi spirituală; suferinţa poate tempera sufletul.” (D. Goleman)

vineri, 19 martie 2010

Richard Bach - Invataturi pentru suflete avansate

le-am gasit rasfoind site-uri preferate, sper sa va foloseasca si voua, prietenilor mei.


Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor.

Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa.

Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.

Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, sunt:
- Cât de frumos ai iubit?
- Care a fost calitatea iubirii tale?

Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.

Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe - în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei?

Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu.

Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare.

Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci.

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară.

Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea.

Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi.

Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.

Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent.

Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc?
Mulţi.
Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?

Cel mai mult ai de învăţat când joci împotriva cuiva care te poate învinge.

Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit.

Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine.

O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.

Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea "lumea". Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.

O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.

Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoză este să conştientizezi că ai fost în stare de hipnoză.

Nu există paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuţi le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.

Nu există lucru căruia să nu-i poţi da consimţământul. Nu există nimic din care să nu te poţi retrage.

Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită:
1.Află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ.
2.Fă-l indiferent de ce îţi stă în cale.
3.Dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.

Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.

Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.

Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.

Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.

Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.

Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?

Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.

Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.

Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.

Sinele este Viaţă, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiinţei tale.
Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp, la fel cum nu cunoaşte tot ce înseamnă griji, temeri sau credinţe în viaţa ta.

AcelCeva nu te priveşte ca pe o fiinţă bipedă de pe suprafaţa celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micuţe galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipită, între miliarde şi miliarde de alte universuri..

Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine şi îţi oferă libertatea totală de a face tot ce îţi doreşti, în afară să mori.

Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.

Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi.

Eşti liber să îţi schimbi dimensiunea conştiinţei la întâmplare, prin învăţături sau la voinţă. Nu îţi este însă permis, să refuzi să exprimi viaţa.

Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor.

Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale.

Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.

Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu.

Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.

Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.

Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.

Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?

Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectivă.

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea.

Nu este nevoie să te lupţi ca să trăieşti potrivit dorinţelor tale. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar.

Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările.

Principiile se schimbă greu, pe nesimţite, şi nu ştii niciodată că s-au schimbat până când, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi aşa.

de la Kahlil Gibran citire...

"If you love somebody, let them go, for if they return, they were always yours. And if they don't, they never were." Kahlil Gibran

joi, 18 martie 2010

Legile lui Murphy în sex

* Sexul este unul dintre cele 9 motive pentru reîncarnare. Celelalte 8 sunt neimportante.

* Sexul e ca ninsoarea: niciodată nu ştii câţi centimetri o să aibă şi cât o să dureze.

* Nu te apuca de treabă dacă nu poţi ţine steagul sus.

* Nu e nici o diferenţă între un deştept şi un dobitoc, când se îndrăgostesc.

* Nu te culca supărat! Rezistă şi luptă!

* Legea fundamentală a primei întâlniri: “Îţi promit că n-o să te doară!”.

* Sexul necesită extrem de puţin timp şi cauzează o groază de necazuri.

* Nu face sex cu parteneri care lucrează în acelaşi birou.

* Virginitatea se poate trata.

* Întotdeauna nimerim în perioada nasoală a lunii.

*Partida de sex nu se întrerupe niciodată din cauza întunericului.

* Sexul face discriminări în funcţie de timiditate şi urâţenie.

* Înainte să-ţi întâlneşti prinţul, trebuie să pupi o mulţime de broscoi.

* Fă-ţi o relaţie bună cu vecinii, dar nu te culca chiar cu toţi.

* Nu poţi avea un copil într-o lună nici dacă te culci cu nouă femei în aceeaşi seară.

* Să nu comiţi adulter. Decât dacă ai ocazia.

* Abţineţi-vă de la vin, femei şi muzică. Mai ales de la muzică.

* Calităţile bărbatului care o atrag cel mai mult pe o femeie sunt exact acelea pe care nu le mai suportă câţiva ani mai târziu.

* Nu te certa niciodată cu o femeie când e obosită. Nici când e odihnită.

* O femeie nu uită niciodată pe bărbatul pe care l-a avut; un bărbat - femeia pe care n-a avut-o.

* Ceea ce contează nu e adâncimea jobenului, ci măiestria baghetei magicianului.

* Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât n-o iubeşte.

* Dacă te pui capră, trebuie să ai răbdare până la capăt.

* Frumuseţea intră în piele; urâţenia ajunge până la os.

* Din sex appeal, 50% reprezintă ceea ce ai şi 50% ceea ce cred ceilalţi că ai.

* Un bărbat în casă face cât doi de pe stradă.

* Dacă îţi cade mâna în chiloţii partenerului, inima şi mintea o să îţi cadă tot acolo.

* Când o nevasta învaţă să-şi înţeleagă soţul, de obicei încetează să-l mai asculte.

* Nu te culca niciodată cu cineva mai nebun decât tine.

* Sexul e mizerabil doar dacă e făcut cu bun simţ.

* Cea mai sigură metodă să păstrezi un bărbat e să-l ţii în braţe.

* E posibil să existe lucruri mai bune sau mai rele decât sexul. Dar nici unul nu e exact ca el.

* Dacă am fi făcut cercetări spaţiale cu pasiunea cu care umblăm după sex, acum am avea tarabe cu hot-dog şi pe lună.

* Dacă te mişti repede, iei cea mai mare parte din pătură.

* Dragostea e triumful imaginaţiei asupra raţiunii.

* E mai bine să pierzi în dragoste decât să nu iubeşti deloc.

* Nu te aşeza niciodată între un pom şi un câine.

* Pământul nu se învârte în jurul axei sale, ci în jurul sexului.

miercuri, 17 martie 2010

Despre rock'n'roll şi ruperea propriilor lanţuri

Ca să folosesc un termen din teoria NLP, reacţionez rapid la sunet, deci sunt “auditivă”. (predomină sistemul reprezentaţional auditiv :))

Pentru mine muzica este o a doua natură, iar mesajele ei nerostite pot fi uneori mai profunde decât o mie de cuvinte.

Uite unde vreau s-ajung: la rock and roll ¡!!!!

Am dat căutare după un pic de istorie a muzicii rock, “asezonată” cu exemple legendare, ca “Rock Around the Clock” (1954 – Bill Haley), Big Joe Turner's "Shake, Rattle & Roll", Chuck Berry, cu "Maybellene" (1955) şi "Johnny B. Goode" (1958), Jerry Lee Lewis.
Nu am să fac apologia acestui stil muzical cu largi implicaţii în sfera socială..
nici nu am să-mi dedic următorii ani din viaţă studiind analele rock’n'roll-ului (ca referinţă totuşi, dacă aş încerca, aş studia Istoria muzicii rock în arhivele radio3net, radioul de suflet al Moţului Pittis)

Două spoturi:

1. "When Chuck Berry sang "Hail, hail, rock and roll, deliver me from the days of old", that's exactly what the music was doing. Chuck Berry started the global psychic jailbreak that is rock'n'roll."

2. Atâta bucurie de a cânta, de a dansa, de a trăi muzica ( e suficient să îl priveşti pe Jerry Lee Lewis).. . fluvii de muzică de toate genurile pe toate posturile de radio, TV, net, ne inundă în fiecare zi, cu toate astea ... unde e trăirea adevărată, magia...?

marți, 16 martie 2010

Raining In My Heart - Buddy Holly

http://www.youtube.com/watch?v=94sJYhfoPC0&feature=related

The sun is out - the sky is blue
there’s not a cloud to spoil the view
but it’s raining - raining in my heart


The weather man says clear today
he doesn’t know you’ve gone away
and it’s raining - raining in my heart

Oh, misery - misery
what’s gonna become of me

I tell my blues they musn’t show
but soon these tears are bound to flow
cause it’s raining - raining in my heart

But it’s raining - raining in my heart

And it’s raining - raining in my heart

Jerry Lee Lewis - Whole Lotta Shakin' Going On (1957)

http://www.youtube.com/watch?v=8yRdDnrB5kM

http://www.youtube.com/watch?v=7IjgZGhHrYY&feature=related
Jerry Lee Lewis - Great Balls of Fire


nu-mi vine sa creeeed....

Little Richard "Lucille"

http://www.youtube.com/watch?v=z3-OaNevkfg&feature=related

Bill Haley and his commets - Rock Around The Clock

http://www.youtube.com/watch?v=IN8yHdyLd9I&feature=related

Rock Around The Clock Song Lyrics from Bill Haley

Related Links: Buy CD from Bill Haley
ShareThis Bill Haley

One, two, three o'clock, four o'clock, rock,
Five, six, seven o'clock, eight o'clock, rock,
Nine, ten, eleven o'clock, twelve o'clock, rock,
We're gonna rock around the clock tonight.

Put your glad rags on and join me, hon,
We'll have some fun when the clock strikes one,
We're gonna rock around the clock tonight,
We're gonna rock, rock, rock, 'til broad daylight.
We're gonna rock, gonna rock, around the clock tonight.

When the clock strikes two, three and four,
If the band slows down we'll yell for more,
We're gonna rock around the clock tonight,
We're gonna rock, rock, rock, 'til broad daylight.
We're gonna rock, gonna rock, around the clock tonight.

When the chimes ring five, six and seven,
We'll be right in seventh heaven.
We're gonna rock around the clock tonight,
We're gonna rock, rock, rock, 'til broad daylight.
We're gonna rock, gonna rock, around the clock tonight.

When it's eight, nine, ten, eleven too,
I'll be goin' strong and so will you.
We're gonna rock around the clock tonight,
We're gonna rock, rock, rock, 'til broad daylight.
We're gonna rock, gonna rock, around the clock tonight.

When the clock strikes twelve, we'll cool off then,
Start a rockin' round the clock again.
We're gonna rock around the clock tonight,
We're gonna rock, rock, rock, 'til broad daylight.
We're gonna rock, gonna rock, around the clock tonight.

Dacă şi Anti-dacă

Dacă...
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand ,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi,dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate ,un OM,iubitul meu.
(Rudyard Kippling)


Anti-dacă
De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul-si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti;
De nu amai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;
De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu –nvingatorul
Si-I vinzi,fara sfiala ,pe amandoi la fel ;
De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa ,talmacite
Drept adevar,sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu,poti altele scorni;
De poti sa faci intr-una dintr-un castig,o mie
Si patria pe-o catre s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-I drept si demn;
De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele,sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga :”nainte!” doar tu sa strigi :”napoi!”;
Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni,tratandu-I cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;
Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni,Intaiul,dar niciodata OM
(Kostas Varnalis)

Nightwish – Sleeping Sun (live)

 http://www.youtube.com/watch?v=zfPWU6CJ3vY&feature=player_embedded

The sun is sleeping quietly
Once upon a century
Wistful oceans calm and red
Ardent caresses laid to rest
For my dreams I hold my life
For wishes I behold my night
The truth at the end of time
Losing faith makes a crime
I wish for this night time – to last for a lifetime
The darkness around me – Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping – Weeping – With you
Sorrow has a human heart
From my god it will depart
I’d sail before a thousand moons
Never finding where to go
Two hundred twenty-two days of light
Will be desired by a night
A moment for the poet’s play
Until there’s nothing left to say
I wish for this night-time – to last for a lifetime
The darkness around me – Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping – Weeping – With you

Don McLean’s “American Pie”- a possible explanation of lyrics

http://www.youtube.com/watch?v=aEWLZaaGF9M&feature=related


The Day The Music Died

What Does It All Mean.....Buddy?
by Kool Karl 

One of the most enigmatic songs of all times is Don McLean’s “American Pie”. Until recently it was also the longest song available on karaoke. In most KJ libraries, including mine, it is still the longest song. Is this another long-winded desultory philippic or did Don just have a lot to say. And what’s it all mean? Well let's look at one interpretation of that song....mine.
Don dedicated the album "American Pie" to Buddy Holly. Why?....Don refuses to explain it, (speculation is good for sales). Don did license the movie “American Pie” to use his copyrighted title though it has nothing to do with his song. Don has often said "what American Pie really means is that I will never have to work again if I don't want to". The symbols used by McLean often have more than one meaning, and have had many interpretations. At this late date no interpretation is totally original, nor is this one. The comments on Rock and Roll are all mine. This may be as close as anyone’s idea of what the song means (and is not sanctioned by Don McLean). This interpretation suggests that the song is a tribute to Buddy Holly, one of the original pioneers of rock and roll, and a commentary on how rock and roll music has changed in the years since his death. It also describes Don’s personal search for truth, justice and the American way, in the music of that time.
.......... (Verse 1)
.......... A long, long time ago...
Once upon a time...kinda’ like a fairytale. Buddy Holly died in 1959. The album "American Pie" was released in 1971; the song reached number one in the U.S. in 1972. McLean has acknowledged the connection between his song and Holly, and seems quite pleased that people have recognized that, and for all the speculation and publicity it has created.
.......... I can still remember how
.......... That music used to make me smile.
50’s rock was happy upbeat (flappy) music that Don loved.
.......... And I knew if I had my chance,
.......... That I could make those people dance,
.......... And maybe they'd be happy for a while.
Early rock and roll provided dance music for various social events. It would seem that his life up to that point had been happy and simple but this is no longer the case. McLean expresses his desire to become a successful rock musician and singer, and alludes to a life-long search for happiness.
.......... But February made me shiver,
Buddy Holly died on February 3, 1959 in a plane crash in Iowa during a snowstorm.
........... With every paper I'd deliver,
Don McLean's job before becoming a full-time singer/songwriter was being a paperboy, which he was in 1959 at the age of 13.
.......... Bad news on the doorstep...
.......... I couldn't take one more step.
The news was a shock to him when he cut open a bundle of papers and saw the headline. Buddy Holly had been his idol.
.......... I can't remember if I cried
.......... When I read about his widowed bride
Holly's recent bride was pregnant at the time. Not long after this, she had a miscarriage. Holly never had any children.
.......... But something touched me deep inside,
.......... The day the music died.
The same plane crash that killed Buddy Holly also took the lives of Richie Valens ("La Bamba") and The Big Bopper ("Chantilly Lace"). Since all three were so prominent in popular music at the time, February 3, 1959, became known as "The Day The Music Died". This had a major influence on McLean’s life and this song has shaped who and where he is today professionally and financially.
.......... So...
.......... (Refrain)
.......... Bye bye Miss American Pie,
Miss American Pie is rock and roll music. But also refers to the simple innocent and uncomplicated American way of life in the 50’s before drugs, cold war, Vietnam and protests. Also Don McLean dated a Miss America candidate (unconfirmed...and I don’t know if he got any “pie”).
.......... Drove my Chevy to the levee but the levee was dry
The Levee was a bar near Don McLean’s home town. This can also refer to middle America and the loss of its value system. Chevy is an all American car that rhymes with levee.
.......... Them good ol' boys were drinkin' whiskey and rye
What good ol’ boys drink! And rye rhymes with die.
.......... Singing "This'll be the day that I die,
.......... This'll be the day that I die."
Holly's biggest hit was "That'll be the Day"; containing the line "That'll be the day that I die". This is a main theme in Don’s song.
.......... (Verse 2)
.......... Did you write the book of love,
.......... And do you have faith in God above,
.......... If the Bible tells you so?
"The Book of Love" by the Monotones was a hit in 1958. Also the Bible is sometimes referred to as “The book of love.” In 1955, Don Cornell wrote a song entitled "The Bible Tells Me So". And There's also an old Sunday School song that goes: "Jesus loves me this I know, for the Bible tells me so" These lines begin the spiritual references in the song where Don is equating rock and roll to religion. Rock has become a spiritual influence on American youth. These songs also reflect the gospel music influence as one of the root music forms of rock, along with Pop, Rhythm & Blues and Country Western.
.......... Now do you believe in rock 'n roll?
.......... Can music save your mortal soul?
The Lovin' Spoonful had a hit in 1965 with John Sebastian's "Do you Believe in Magic?". The song has the lines: "Do you believe in magic" and "It's like trying to tell a stranger 'bout rock and roll." Literally do you believe in rock and roll as a new religion. Again a spiritual reference.
.......... And can you teach me how to dance real slow?
Dancing slow was an important part of early rock and roll dances but declined in importance through the 60's as the music became less danceable with the influx of folk rock, art rock, and political protest songs. These lines may describe a failed teenage love affair.
.......... Well I know you're in love with him
.......... 'Cause I saw you dancing in the gym
In the 50’s dancing was an expression of love, and much more serious than it is today. Slow dancing was a form of socially acceptable public “vertical making out”.
.......... You both kicked off your shoes
A reference to "sock hops". Leather soled street shoes damage wooden basketball floors, so dancers had to take off their shoes.
.......... Man, I dig those rhythm 'n' blues
Before the popularity of rock and roll, music, like much else in the U. S., was highly segregated. The popular music of black performers for largely black audiences was called, first, "race music," later rhythm and blues. Elvis, Little Richard and Chuck Berry all had R&B influences in their music and backgrounds. Holly, who came from a C&W background, absorbed R&B from these other rock artists. It was the music form that rock borrowed most heavily from. Blues artist Muddy Waters wrote the song “The Blues Had a Baby”. One line goes “they named the baby rock and roll”.
.......... I was a lonely teenage broncin' buck
.......... With a pink carnation and a pickup truck
.......... But I knew that I was out of luck
"A White Sport Coat (And a Pink Carnation)", was a hit for Marty Robbins in 1957. The pickup truck is a symbol of sexual independence. But he still needs the magic of rock and roll.
.......... The day the music died
.......... I started singing...
.......... Refrain
.......... (Verse 3)
.......... Now for ten years we've been on our own
The day the music died, the crash killing rock’s top stars, was in 1959. McLean was writing this song in the late 60's. Do the math.
.......... And moss grows fat on a rolling stone
.......... But that's not how it used to be
Bob Dylan's "Like a Rolling Stone" (1965) was his first big folk rock hit (many think the cord progression in this song was copied from Richie Valen’s “La Bamba”). He had been writing songs about love, family and contentment while staying at home and raking in royalties (he didn't tour again until ‘75). This was quite a change from the earlier, angrier Dylan. Bob’s justification for this was “It’s really hard to be a bitter millionaire”. This can also refer to the Rolling Stones who Don seems to think sold out and were seduced by the “dark side”. The Stones started out as Buddy Holly followers as were the Beatles, singing Holly songs. It can also refer to the general stagnation in rock in the early sixties.
.......... When the jester sang for the King and Queen
The jester is Dylan, a main influence in rock to this day. Dylan sang with Pete Seeger and Joan Baez at the Newport folk festival in ‘63 where he was hailed as the new star of folk music. Don sees Dylan leaving his (adopted) folk roots and creating the new form of folk rock as selling out also. Dylan actually started out as a rock musician and even played for a short time with a band that replaced Holly on the 58/59 Rock & Roll winter tour. Alternate ideas are that king and queen refer to the Kennedys or Elvis Presley & Little Richard.
.......... In a coat he borrowed from James Dean
In the movie "Rebel Without a Cause", James Dean has a red windbreaker that holds symbolic meaning throughout the film. On the cover of The Freewheelin' Bob Dylan album, Dylan is wearing a red windbreaker, and is posed in a street scene similar to a well-known picture of James Dean. This was Dylan’s break-through album, with such well known songs as "Blowin' in the Wind" and "A Hard Rain's A-Gonna Fall." He was an expert at borrowing whatever cultural persona he wanted as he continually reinvented himself throughout his career. Today he is the most imitated writer and singer in the history of rock. Dylan’s style of folk rock has resurfaced as “alternative rock” which took over mainstream music in the mid to late 90’s, as opposed to “white bubblegum rap” which appears in top 40 music today. My only question is: does this make the performers “bubblegum (w)rappers?”
.......... And a voice that came from you and me
Bob Dylan's later musical roots are in American folk music, with people like Pete Seeger and Woody Guthrie. Dylan befriended Guthrie, visiting him in the hospital often, before Guthrie died. Folk music is by definition the music of the people, hence it "...came from you and me".
.......... Oh, and while the King was looking down
.......... The jester stole his thorny crown
A reference to Seeger and/or Elvis's decline and Dylan's ascendance. The thorny crown is a reference to the price of fame, also another religious symbol. Is Dylan the savior of rock or a sacrificial lamb to be crucified? Dylan has said that he wanted to be as famous as Elvis, one of his early idols.
.......... The courtroom was adjourned, No verdict was returned.
Of the different competing factions in rock at this time, none predominated.
.......... And while Lennon read a book on Marx,
Literally, John Lennon reading about Karl Marx; figuratively, the introduction of radical politics into the music of the Beatles. A cute Marx and Lenin wordplay. This begins the rise of the Beatles as the top rock group.
.......... The quartet practiced in the park
The Beatles at the Candlestick Park concert or Shea Stadium. They were soon to be the leading influence in rock. Also a possible reference to the Weavers. McLean had become friends with Lee Hays of the Weavers in the early 60's, and was well acquainted with Pete Seeger. Lee Hays arranged most of the songs on the American Pie album with Don.
.......... And we sang dirges in the dark
A "dirge" is a funeral or mourning song, meant literally...or is a reference to some of the new "art rock" groups which played long dirge-like pieces not suitable for dancing.
.......... The day the music died. We were singing...
.......... Refrain
.......... (Verse 4)
.......... Helter Skelter in a summer swelter
"Helter Skelter" is a Beatles song that appears on the White album. "Summer swelter" is a reference to the "Summer of Love" or to the "long hot summer" of Watts.
.......... The birds flew off with the fallout shelter
.......... Eight miles high and falling fast
The Byrd's "Eight Miles High" was on their late 1966 release "Fifth Dimension." It was one of the first records to be widely banned because of supposedly drug-oriented lyrics. Fallout shelter is slang for a drug rehab clinic. During their short career the Byrds became a major influence in folk rock.
.......... It landed foul on the grass
One of the Byrds was busted for possession of marijuana. Several other rock stars were arrested for drug use in this period as drugs become a serious problem in society and are reflected in the rock culture of the times.
.......... The players tried for a forward pass
A football metaphor about the Rolling Stones, they tried to surpass the Beatles, which really didn't happen until the Beatles broke up. Though good friends, the Beatles and Stones were rivals to be the top popular rock group of the era. McLean uses football metaphors in this section, similar to his use of religious metaphors, as he describes the competition between rock groups and the different directions they tried to lead popular music.
.......... With the jester on the sidelines in a cast
On July 29, 1966, Dylan crashed his motorcycle while riding near his home in Woodstock, New York. He spent nine months in seclusion while recuperating.
.......... Now the halftime air was sweet perfume
Drugs and marijuana are now rampant in all rock circles in the mid to late 60’s.
.......... While sergeants played a marching tune
The Beatles' "Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band" album in general is "marching" music because it's not for dancing, but music with a message to which we march, literally protest and anti-establishment songs.
.......... We all got up to dance
.......... Oh, but we never got the chance
The Beatles' 1966 Candlestick Park concert only lasted 35 minutes and there wasn't any danceable music to dance to. Old time rock and roll is disappearing from the scene.
.......... 'Cause the players tried to take the field,
.......... The marching band refused to yield.
A reference to the dominance of the Beatles in rock and roll. It's a comment about how this led to more "pop art" music, leading in turn to a loss of traditional rock and roll, and shut out the Stones and other groups.
.......... Do you recall what was revealed,
.......... The day the music died?
.......... We started singing
.......... Refrain
.......... (Verse 5)
.......... And there we were all in one place
Woodstock or Altmont.
.......... generation lost in space
A reference to hippies, who were sometimes known as the "lost generation", because of their alienation from society, and presumed use and preoccupation with drugs.
.......... no time left to start again
The "lost generation" had spent too much time being stoned, and had wasted their lives. Their preference for psychedelia had pushed rock and roll so far from Holly's music that it could not be retrieved.
.......... So come on Jack be nimble Jack be quick
A reference to Mick Jagger of the Rolling Stones; "Jumpin' Jack Flash" was released in May, 1968.
.......... Jack Flash sat on a candlestick
Altmont was The Stones' attempt to create their own “Candlestick Park Concert”. This line comes from the nursery rhyme that has the line "Jack be nimble, Jack be quick, Jack jumped over a candlestick." Create your own image.
.......... 'Cause fire is the devil's only friend
With "Sympathy for the Devil" and other songs, The Stones were playing with fire. These lines are a reference to the rise of the Stones as the next major rock influence.
.......... And as I watched him on the stage
.......... My hands were clenched in fists of rage
.......... No angel born in hell
.......... Could break that satan's spell
After Woodstock the Stones decided to create a “Woodstock West” free concert at the Altamont Speedway in 1969. The Stones allowed members of the Hell's Angels to work security in the foolish belief that this would keep them from disrupting it. This concert was out of control from the beginning. The Angels were rioting and beating fans and singers. When the Stones arrived for their set, all hell broke loose. The Stones continued to perform, between pleas to end the violence, fearing what would happen if they stopped playing. In the darkness near the stage, an 18 yr. old black man reportedly pulled a gun and was beaten and stabbed to death by the Angels. Public outcry that the song "Sympathy for the Devil" had somehow incited the violence caused the Stones to drop the song from their show for the next six years.
.......... And as the flames climbed high into the night
.......... To light the sacrificial rite
These lines are about Altamont, and in particular Mick Jagger's performing while the violence was happening. Violence has since become a serious problem at many rock concerts to this day. The “sacrifice” is the fan being stabbed, and the bonfires around the area provide the flames. The Stones and several others scrambled to their helicopter after their music set to escape the carnage, like Satan escaping the flames of hell to safety. The helicopter rising from this scene creates an eerie contrast to the innocent Holly’s small plane taking off in a pure white snowstorm on its way to oblivion, as our fairytale began.
.......... I saw Satan laughing with delight
Satan would be Jagger. Ironically the Stones music was much more danceable than the Beatle music it replaced or the “art rock” style of McLean. Even more ironic The Stones succeeded in moving rock back to its R&B roots and heavily influenced the classic rock groups of the 70’s. The Stones are the only major group of this era that have performed continuously to the present day. Did the “bad boys of rock” trade their souls to save rock and roll and achieve immortality?
.......... The day the music died He was singing...
.......... Refrain
.......... (Verse 6)
.......... I met a girl who sang the blues
This refers to Janis Joplin, a 60’s Rock and Blues singer. Her big hits were "Piece of My Heart", "Me and Bobby McGee", “Cry Baby” and “Mercedes Benz”.
.......... And I asked her for some happy news
.......... But she just smiled and turned away
Janis died of a heroin overdose on October 4, 1970, another rock drug fatality. McLean is still trying to find happiness as in the beginning of this fairytale: “Maybe they'd be happy for a while," "That music used to make me smile." Note the tone of the song is very similar in these two verses, but this time the smile isn't for happiness but regret. The smiles he finds are but wistful memories.
.......... I went down to the sacred store
.......... Where I'd heard the music years before
The "sacred store" is the local record store. This is another spiritual reference applied to rock and roll. And it can also refer to Bill Graham's Fillmore West, one of the great rock and roll venues of all time, which closed down around 1970.
.......... But the man there said the music wouldn't play
Nobody is interested in hearing Buddy Holly's music anymore.
.......... And in the streets the children screamed
These are "Flower children" being beaten by police and National Guard troops; in particular, the People's Park riots in Berkeley in 1969 and 1970, Kent State and the Democratic National Convention in Chicago.
.......... The lovers cried and the poets dreamed
Disillusioned, McLean has adopted an existential view of the world. But then lovers always cry... eventually, and poets always dream.
.......... But not a word was spoken
.......... The church bells all were broken
As in Simon and Garfunkle’s “The Sound of Silence”, no official source grieved, lamented or acknowledged the loss of the innocent music of Holly. Once again a religious metaphor.
.......... And the three men I admire most
.......... The Father Son and Holy Ghost
Buddy Holly, The Big Bopper, and Richie Valens....and another religious allegory. The Big Bopper's real name was J.P. Richardson. He was a DJ who had one big novelty hit, the well known "Chantilly Lace". Richie Valens was Richard Valenzuela, rock and rolls first Chicano star best known for “La Bamba”.
.......... They caught the last train for the coast
They were dead and gone, "went west" is a synonym for dying, as in “bought the ranch”, a common cultural metaphor. This line also shows up in Procol Harem’s “Whiter Shade of Pale” with the same meaning. Our fairytale, the song and Don’s search for happiness, spirituality and truth in the music of his time, end on a sad and empty note.
.......... The day the music died
.......... And they were singing...
.......... Refrain (2x)
At one level American Pie is Don’s personal story of coming of age and learning about the real world, and how it changed during turbulent times, reflected in the music of that era.
The performers mentioned here, and in particular Dylan, The Beatles and The Stones have had more impact on the direction of rock and roll than any others since the days of Holly, Elvis, Little Richard and Chuck Berry. In effect American Pie chronicled the transition of rock from its childhood to its late teens and correctly picked the artists who created rock and roll as we know it today.
And you thought it was just another long dull boring song about nothing! It had to be that long to describe ten years of rock history.
 
_ _ _ _ Kool “Buddy” Karl can be found KJ-ing
around Orange County at various
clubs and private parties.