vineri, 5 martie 2010

sine qua non

Privind la zăpada de afară ce nu mai conteneşte, îmi spun că firea îşi ştie cel mai bine rosturile, chiar dacă noi, bieţi pământeni, deja visăm la rotocoale de fluturi şi flori de cireş, sătui de iarna grea ce ne-a încărcat aripile cu plumb.
Aşa cum viersul cel mai suav al privighetorii se înalţă odată cu jerfta propriei sale vieţi, în orice prăpastie destinică se află şi calea de salvare.
Sensul tuturor încercărilor aşteaptă a fi descifrat, înţeles...cu răbdare, pasiune, dor de viaţă...

Rosturi împlinite
Căi noi, provocări noi...

Primăvara singură le va desluşi pentru noi, descoperindu-ne ceea ce contează cu adevărat.

Pentru a pricepe avem nevoie doar de un singur lucru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu