duminică, 16 mai 2010

Un calif evlavios...

Un calif evlavios trăia odată în Bagdad. El avea obiceiul să se roage în fiecare dimineaţă, la un ceas anumit. Se trezea şi se ruga regulat la ceasul obişnuit. într-o dimineaţă se scăpă cu somnul şi adormi. Era în primejdie să-şi piardă ceasul rugăciunii.

Un străin întră în odaia lui de dormit şi îl trezi, grăindu-i:
-Măria Ta, scoală-te, că întîrzii de la ceasul de rugăciune!
-Şi cine eşti tu, cela ce ai venit să mă trezeşti? întrebă califul speriat.
-Sunt un om bun şi am venit să fac o faptă bună.

-Nu-mi vine a crede... Tu eşti un om cu gînduri ascunse... Şi înfăţişarea ta te arată că eşti un om rău. Nu cumva tu eşti diavolul?

-Ba da, Măria Ta, eu sunt diavolul, şi iată am venit să te trezesc la rugăciune. Prin asta vreau să arăt că şi diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, aşa de negri şi de răi cum ne cred oamenii. Noi am fost odinioară îngeri buni şi, iată, a mai rămas şi în noi ceva bun.

-Măi diavole! Mie nu-mi vine a crede spusele tale. Tu eşti un ispititor; ispitirea e meseria ta. Trebuie să fi venit aici cu ceva gînd de înşelăciune. Pe numele viului Allah (Dumnezeu), te jur să-mi spui cu ce gînduri şi planuri ai venit să mă trezeşti?

-Fiindcă m-ai jurat, iată sunt silit să-ţi spun. Apoi eu am venit aici cu un gînd de înşelăciune. De douăzeci de ani, tu te rogi regulat în fiecare dimineaţă, la un ceas anumit. Dar noi, diavolii, nu ne prea temem de această rugăciune. Rugăciunea ţi s-a făcut o datină goală. Te rogi regulat şi păcătuieşti regulat. Din rugăciunea ta lipsesc duhul, căinţa, căldura şi lacrimile. Din rugăciunea ta lipseşte puterea. Acum, căci te scăpaseşi să dormi, noi, diavolii, ne-am zis: „Omul acesta va întîrzia ceasul rugăciunii. Cînd se va trezi, îi va părea rău. De douăzeci de ani nu i s-a întîmplat aşa ceva. în inima lui se va aprinde o mare părere de rău... Va începe să se roage cu duh, cu căldură şi cu lacrimi fierbinţi de căinţă, iar noi, diavolii, de o astfel de rugăciune ne temem". Astfel judecîndu-ne - încheie diavolul - iadul mă trimise pe mine, în fuga mare, să te trezesc la rugăciunea-ţi obişnuită, ca nu cumva să te apuci a te ruga cu putere.

Acestea zicînd, diavolul se făcu nevăzut, iar califul înţelese că trebuie să-şi schimbe felul de a se ruga.

Trenul vietii

am gasit picaturile de suflet de mai jos pe facebook, vreau sa vi le daruiesc si voua, prietenilor mei; multumesc Solarris :)

Viata este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele stații si tristețe adâncă la altele.
Atunci când ne naștem și urcăm în tren, întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri, bunicii noștri, unchi, mătuși…
Din păcate, adevărul este altul:
Ei coboară la o stație și ne lasă pe noi fără dragostea și atașamentul lor, fără prietenia și compania lor.
E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un loc important în călătoria noastră.
E vorba de frații noștri, prietenii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim.
Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.
Alții găsesc numai tristețe pe parcursul călătoriei.
Și mai există și alții în tren, care sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasă în urma lor, când coboară, un dor veșnic…
Unii urcă și coboară, iar noi abia i-am observat.
Ne miră faptul că unii călători, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon și ne lasă singuri.
Bineînteles, ne străduim să-i găsim și ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor.
Din păcate, uneori nu ne putem așeza lângă ei deoarece locul este deja ocupat.
Nu face nimic, așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe și despărțiri uneori chiar fără întoarcere.
Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil, cu nădejde în Dumnezeu – „Prietenul” Cel mai fidel.
Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi și să căutăm ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei.
Să ne aducem aminte că, în oricare etapă a călătoriei, poate exista un tovarăș de-al nostru care să ezite și care probabil are nevoie de înțelegerea noastră.
La rândul nostru, și noi vom șovăi de multe ori și vom avea nevoie să fim susținuți.
Misterul cel mare al călătoriei este că nu știm când vom coborî definitiv din tren și nici când vor coborî tovarășii noștri de călătorie, nici măcar cei ce sunt chiar alături de noi…!
Nu va fi chiar usoară coborârea.
Despărțirea de câtiva prieteni pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă.
Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.
Dar am speranța că, odată și odată, voi ajunge în gara centrală și am senzația că am să-i văd pe toți cei dragi ai mei sosind acolo, încărcăți cu bagaje pe care nu le aveau la urcarea în tren.
Ceea ce mă face fericit este gândul că și eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor și în creșterea valorii acestora.

Dragi prieteni, să ne străduim să avem o călătorie bună pentru ca la sfârșit să putem spune că a meritat osteneala.
Să încercăm să lăsăm după noi, când coborâm, amintiri frumoase celor care își continuă călătoria.

Celor care sunt parte a trenului meu le doresc:
Călătorie binecuvântată!

sâmbătă, 8 mai 2010

Putere si curaj

Putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

autor necunoscut