duminică, 16 mai 2010

Trenul vietii

am gasit picaturile de suflet de mai jos pe facebook, vreau sa vi le daruiesc si voua, prietenilor mei; multumesc Solarris :)

Viata este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele stații si tristețe adâncă la altele.
Atunci când ne naștem și urcăm în tren, întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri, bunicii noștri, unchi, mătuși…
Din păcate, adevărul este altul:
Ei coboară la o stație și ne lasă pe noi fără dragostea și atașamentul lor, fără prietenia și compania lor.
E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un loc important în călătoria noastră.
E vorba de frații noștri, prietenii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim.
Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.
Alții găsesc numai tristețe pe parcursul călătoriei.
Și mai există și alții în tren, care sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasă în urma lor, când coboară, un dor veșnic…
Unii urcă și coboară, iar noi abia i-am observat.
Ne miră faptul că unii călători, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon și ne lasă singuri.
Bineînteles, ne străduim să-i găsim și ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor.
Din păcate, uneori nu ne putem așeza lângă ei deoarece locul este deja ocupat.
Nu face nimic, așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe și despărțiri uneori chiar fără întoarcere.
Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil, cu nădejde în Dumnezeu – „Prietenul” Cel mai fidel.
Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi și să căutăm ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei.
Să ne aducem aminte că, în oricare etapă a călătoriei, poate exista un tovarăș de-al nostru care să ezite și care probabil are nevoie de înțelegerea noastră.
La rândul nostru, și noi vom șovăi de multe ori și vom avea nevoie să fim susținuți.
Misterul cel mare al călătoriei este că nu știm când vom coborî definitiv din tren și nici când vor coborî tovarășii noștri de călătorie, nici măcar cei ce sunt chiar alături de noi…!
Nu va fi chiar usoară coborârea.
Despărțirea de câtiva prieteni pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă.
Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.
Dar am speranța că, odată și odată, voi ajunge în gara centrală și am senzația că am să-i văd pe toți cei dragi ai mei sosind acolo, încărcăți cu bagaje pe care nu le aveau la urcarea în tren.
Ceea ce mă face fericit este gândul că și eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor și în creșterea valorii acestora.

Dragi prieteni, să ne străduim să avem o călătorie bună pentru ca la sfârșit să putem spune că a meritat osteneala.
Să încercăm să lăsăm după noi, când coborâm, amintiri frumoase celor care își continuă călătoria.

Celor care sunt parte a trenului meu le doresc:
Călătorie binecuvântată!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu