vineri, 27 august 2010

“Ulciorul” de Omar Khayyam

Rămâi să mai ciocnim o cupă

La hanul vechi de pe coclauri,

Căci pentru vin și pentru tine

Mai am în sân trei pumni de aur.

Rămâi să-nmormântăm tristețea

Și setea fără de-alinare

Cu vinul negru de la hanul

Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul

Din care bei înfrigurată

E făurit din taina sfântă,

Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul

Cel inspirat de duhul rău,

Din taina unui trup de fată

Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii,

Cât zarea-i plină de albastru

Și lumea plină-i de vedenii

Și-atât cât drumurile vieții

Mai au pe margini bucurii,

Căci mâine în zadar vei bate

La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii

Nebănuiți vor pune frâu,

Iar clipele iubirii noastre

Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om puterezi-n morminte,

Uitați, nepomeniți de nimeni,

Ca mâine vor veni olarii

Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi

Cel mai iubit dintre limanuri,

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumeții pe la hanuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu